Mineral: Crisoberil
- Formula chimica: BeAl2O4
- Culoare: verde cu tenta albastra la lumina naturala si rosu cu tenta mov la lumina incandescenta
- Indicele de refractive: 1.746 – 1.755
- Caracterul optic: biaxial pozitiv
- Birefrigenta: 0.008 – 0.010
- Luciu: vitros
- Gravitatie specifica: 3.73
- Duritate: 8.5 pe scara Mohs
Informatii generale:
Alexandritul fost descoperit in anul 1834 in minele de smarald in zona muntilor Ural din Rusia. Initial s-a crezut ca este smarald dar mai tarziu a fost identificat cromul in structura mineralului si faptul ca este o varietate a mineralului crisoberil dar care isi schimba culoarea. Depozitul a continuat să fie exploatat timp de peste 60 de ani si a produs atat smaralde cat si alexandrite pana la începutul secolului. Alexander Fersman, un gemmologist rus, a remarcat faptul ca 2.000 de kilograme de alexandrit brut au fost extrase in comparatie cu 20.000 de kilograme de smaralde brute. Acest depozit a fost singura sursa de alexandrit timp de multi ani, iar pietrele rusesti au stabilit standardul de pret si al schimbarii de culoare pentru aceasta piatra pretioasa extrem de rara si valoroasa, insa descoperirea alexandritului brazilian de calitate în 1987 a schimbat acest lucru. In timp ce pietrele rusesti afisaza o nuanta verde mai buna la lumina zilei, multi experti sunt de acord că nuantele de rosu violet ale pietrelor braziliene sunt clar superioare.
Astazi insa nu mai exista aproape nici o productie de material rusesc si aproape toate pietrele rusesti originale sunt in muzee sau colectii particulare. Chiar si în Rusia cea mai mare parte a alexandritului vandut astazi este probabil din alte depozite din afara Rusiei. Ocazional insa, cateva cristale de calitate scazuta sau foarte mici care se presupun ca sunt pietrele rusesti apar pe piata, dar acestea sunt nesemnificative in comparatie cu productia de alexandrit din alte tari. Dintr-o perspectiva istorica, pietrele rusesti atrag întotdeauna cel mai mare interes si preturile cele mai mari, dar din punct de vedere gemologic nu este clar cum se compara celebrul alexandrit din Rusia cu pietrele fine din Brazilia, Africa sau India.
Alexandritul este acea varietate de chrisoberil care prezinta o schimbare a culorii datorita sursei de lumina sub care se observa piatra. Crisoberilul este deja o piatra pretioasa rara, gasita in cateva localitati din lume si doar un procent foarte mic de crisoberil arata o schimbare de culoare.
Alexandritul de calitate superioara este foarte rar si mai putin frecvent în bijuteriile moderne deoarece nu este disponibil si pentru ca este prea scump pentru publicul larg pentru a cumpara. Chiar si pietrele mai mici si de calitate mai slaba sunt scumpe si oferta este foarte redusa. Alexandritul a fost utilizat in bijuterii antice iar pietre mai mici au fost folosite ocazional in cele din epoca victoriana din Anglia. Aceste cateva pietre care sunt produse in prezent sunt de obicei cautate de colectionari sau montate in bijuteriile speciale de designer.
Alexandritul sintetic si imitatiile lui:
Pentru a putea diferentia un alexandrit natural de unul sintetic necesita cunostinte si experienta dar cele mai multe imitatii sunt usor de recunoscut. Doi factori pot oferii indicii despre natura pietrei: marimea si claritatea. Alexandritele mari si curate (fara incluziuni) sunt foarte rare in natura, drept urmare cand va este oferita o piatra de acest gen pentru o suma mica (de la 1 si pana la 10000 Ron) aproape sigur este sintetica sau imitatie, bineinteles exista o sansa mica ca acea piatra sa fie intradevar naturala dar pentru a fi siguri aceasta trebuie dusa la un expert sau la un laborator.
Cele mai multe pietre sintetice de alexandrit sunt defapt corindon sintetic (rubinul si safirul fac parte din mineralul corindon) cu continut de vanadium, acesta produce efectul de „color change”. Aceste pietre prezinta un schimb de culoare mov albastrui – violet care, cu toate ca este atractiva nu arata ca un alexandrit pentru ca nu prezinta in nici un moment culoarea verde. Pentru identificare se verifica indexul de refractie a pietrei si poate contine bule de gaz.
Prin metoda „flux grown” si „Czochralski” se pot obtine alexandrite sintetice care au proprietati identice cu cele naturale dar pot contine incluziuni ce le pot diferentia, cum ar fi: striatii curbate, culoarea albastruie a pietrei la lumina naturala in cazut metodei „Czochralski” sau particule in forma de pene lasate in urma procesului „flux grown”. Alexandritele create cu metoda din urma sunt mai greu de identificat deoarece pietrele pot contine incluziuni ce pot fi confundate cu cele naturale.