• Unde se gasesc
• Valoarea smaraldului
• Tratamente
• Smaralde sintetice si imitatii

Ce este smaraldul?

Este sinonim cu verdele inca din cele mai vechi timpuri. Un smarald de calitate are o frumusete uluitore, iar acest membru al familiei berilului merita plasarea sa printre pietrele pretioase traditionale „Big Four”, alaturi de diamant, rubin si safir.

Culoarea verde este datorata impuritatilor de crom (Cr), vanadiul (V) sau o combinatie a ambelor. Inainte de 1963, definitia de smarald era limitată la beril doar cu impuritati de crom, dar descoperirea in Brazilia a unui depozit mare de beril verde colorat de vanadiu a dus la modificari in ceea ce priveste definitia acestuia.
Conform definitiei moderne, puritatea si saturatia culorii verzi a berilului este ceea ce definește un smarald.

Fierul (Fe) este o alta impuritate in smarald ce poate afecta culoarea. Mai multi atomi de fier accentueaza tonurile albastrui.

Unde se gasesc:

Smaraldele in antichitate au fost exploatate in Egipt incepand din anul 1500 i.Hr., in India si Austria din secolul al XIV-lea. Minele egiptene au fost exploatate la scara industriala de imperiile romane si bizantine, iar mai tarziu de cuceritorii islamici. Mineritul s-a oprit odata cu descoperirea depozitelor columbiene.

Columbia este de departe cel mai mare producator mondial de smaralde, reprezentand peste jumatate din producția mondiala. Productia de smarald in Columbia a crescut drastic în ultimul deceniu, crescand cu 78% din 2000 până în 2010. Cele trei zone miniere de smarald din Columbia sunt Muzo, Coscuez și Chivor.
Smaraldele „trapiche” se gasesc in Columbia.

Zambia este al doilea cel mai mare producător din lume, cu zacamintele sale din zona raului Kafubu (minele Kagem) la aproximativ 45 km sud-vest de Kitwe, responsabila pentru 20% din producția mondiala de pietre de calitate gema in 2004 iar in prima jumatate a anului 2011, minele Kagem au produs 3,74 tone de smaralde.

Smaraldele se gasesc peste tot în lume in tari precum Afganistan, Australia, Austria, Brazilia, Bulgaria, Cambodgia, Canada, China, Egipt, Etiopia, Franța, Germania, India, Italia, Kazahstan, Madagascar, Mozambic, Namibia, Nigeria, Norvegia, Pakistan, Rusia, Somalia, Africa de Sud, Spania, Elvetia, Tanzania, Statele Unite, Zambia și Zimbabwe.

Valoarea smaraldului:

Ca multe alte pietre, pretul per-carat al smaraldului de calitate buna creste rapid odata cu dimensiunea. De exemplu, o piatra columbiana de 3 ct. de calitate este de sase ori mai valoroasa decat trei pietre echivalente (din punct de vedere al calitatii) de 1 ct.

Factorii de valoare depind in mare masura de culoare, in functie de tonul si nuanta culorii pretul variaza semnificativ. Cea mai buna culoare este un verde usor albastrui, cu un ton mediu inchis, cu saturatie puternica.
Claritatea este importanta, dar incluziunile sunt tolerate mai mult in smaralde decat in orice alta bijuterie. Pietrele netratate de calitate (cu certificare) pot avea o valoare cu 50% mai mare decat pietrele tratate de aceeasi dimensiune, culoare si claritate.

Tratamente:

Practica standard pentru imbunatatirea smaraldelor este uleiul. Se referă la practica de imersie a smaraldelor intr-un ulei incolor sau rasina. Adesea, acest lucru se face folosind o camera de vid pentru a ajuta penetrarea. Tratamentele non-standard depasesc acest lucru prin utilizarea uleiurilor colorate verzi si a rasinilor epoxidice. Aceste tratamente imbunatatesc dramatic aspectul pietrelor, dar necesita atentie sporita cand pietrele sunt curatate.

Smaralde sintetice si imitatii:

Exista doua procese majore de creare a smaraldelor sintetice, metoda hidrotermala si flux.

Smaralde sintetice au un pret mai ridicat in comparatie cu alte sintetice, cum ar fi safirele sintetice. Ambele procese necesita echipamente costisitoare, consuma multa energie si necesita mult timp pentru a produce smaralde deoarece au un randament scazut.

Exista mai multe variatii de smarald sintetic derivat din acele 2 metode, fiecare are anumite particulatitati ce pot ajuta gemologul sa identifice natura pietrei.

Simulantele sau imitatiile de smarald intalnite adesea pe piata includ: sticla, granat de aluminiu cu litiu (YAG), cubic zirconia verde (CZ) si dublete/triplete de beril si spinel sintetic. Desi acestea se pot asemana cu smaraldele, proprietatile lor optice si fizice difera.

Alte pietre naturale verzi ce se pot semana cu acesta, pot fi identificate accidental sau deliberat ca smaralde. Deoarece smaraldele sunt printre cele mai populare si scumpe pietre din lume, vanzatorii lipsiti de scrupule pot asocia numele „smarald” cu alte pietre verzi mai putin populare pentru a starni interesul cumparatorilor, cum ar fi numirea fluoritului verde „smarald african” sau sfenul cu crom „smarald mexican”. Cu toate acestea, gemologii pot distinge, de obicei, smaraldele de alte pietre pretioase.

• Unde se gaseste
• Valoare
• Tratamente
• Sintetice si imitatii:

Ce este turmalina?

Este una dintre cele mai populare nestemate. Niciun alt mineral nu vine in mai multe culori, iar unele dintre combinatii sunt incredibile.

Din punct de vedere stintific, turmalina nu este un singur mineral, ci un grup de minerale legate prin proprietatile lor fizice si chimice. Mineralul elbait este membru al grupului, care este responsabil pentru aproape toate pietrele de turmalina ce se gasesc in bijuterii. Alti trei membri ai grupului sunt: schorl, dravit si liddicoatit.

Unde se gaseste:

Turmalina apare in sisturi cristaline; in granite si pegmatite de granit (in special elbaitul); in gneis, marmura si alte roci metamorfice de contact (in special dravitul, uvitul). Turmalina se gaseste si sub forma de incluziuni in cuart.

• Sri Lanka: cristale galbene si maro; aceasta este sursa originala de turmalina gema, cunoscuta acum ca fiind uvit.
• Birmania: Zona Mogok produce turmaline rosii, de asemenea unele elbaite roz și uvite brune.
• M-tii Ural, Rusia: cristale albastre, rosii si violete intr-un granit descompus.
• Carelia centrala, Rusia: cromdravit (verde inchis).
• Brazilia: in Minas Gerais si alte state, de obicei elbait intr-o mare varietate de culori si uneori cristale mari; de asemenea, turmalina bicolora sau ochi de pisica.
• Kasmir, India: cristale de elbait verde.
• Nuristan, Afganistan: elbait superb in nuante de albastru, roz, verde si chiar verde smarald.
• Usakos, Namibia: elbait fin de culoare verde bogata (turmalina cu crom).
• Klein Spitzkopje, Otavi, Namibia: turmalina in multe nuante de verde si alte culori (elbait).
• Zimbabwe: in zona padurii Somabula, elbait.
• Mozambic: la Alta Ligonha, elbait de culoare pala, in diverse nuante, bicolore.
• Madagascar: Liddicoatit (crezut anterior ca este elbait) intr-o gama uriasa de culori si nuante; cristalele adesea au diferite culori aranjate concentric, in forma triunghiulara; multe cristale foarte mari.
• Tanzania: Elbait care contine Cr si V, rezultand in nuante bogate de verde.
• Kenya: turmalina rosie si alte culori; rosul este dravit; (de asemenea, nuante de galben).

Valoare:

Turmalina este disponibila in cantitati mari, ceea ce inseamna ca preturile sunt rezonabile. Aceasta nu depaseste cateva sute de ron pe carat, atat timp cand pietrele nu ajung la dimensiuni mari sau culorile sunt extrem de rare. Majoritatea culorilor sunt destul de comune, dar albastru pur si rosu sunt rare, iar efectul de schimbare a culorii este excepțional de rar.
Cea mai scumpa si valoroasa culoare a turmalinei este cea neon-albastra cunoscuta sub numele comercial de turmalina Paraiba. Paraiba a fost descoperita pentru prima data intr-o roca pegmatita din statul brazilian Paraiba în 1989. Aceasta noua turmalina a devenit extrem de populara intr-un timp foarte scurt, iar costul pentru aceasta turmalina rara a ajuns sa fie astronomic datorita disponibilitatii limitate. De asemenea, au fost gasite recent depozite mici de turmalina de culoare similara cu cea Paraiba in Nigeria si Mozambic, iar acestea sunt adesea numite „Paraiba” in comertul cu bijuterii. Alte forma valoroasa de turmalina este cea cu crom, o turmalina de culoare verde intens intalnita in Tanzania.

Tratamente:

Tratamentul termic poate imbunatatii culoarea unor turmaline. Unele pietre verzui pot fi facute verde intens, altele pot fi facute rosii din maronii, iar unele roz pot deveni incolore prin incalzire. Culoarea unor pietre de culoare deschisa poate fi accentuata.
Tratamentul termic cat si iradierea nu pot fi detectate.

Sintetice si imitatii:

Nu exista turmalina sintetica produsa in cantitati comerciale, a fost posibila sinteza acesteia dar s-a obtinut un cristal de cativa milimetrii.

Imitatii: beril sintetic, sticla, rubinul in cazul turmalinei rubelit :), glumesc, este defapt invers, topazul(coated) paraiba, cuartul sintetic ce poate avea diverse culori, apatitul etc….

• Despre rubine
• Unde se gasesc
• Valoarea rubinului
• Rubinele stea
• Tratamente
• Rubine sintetice si imitatii

Despre rubine:

Formula chimica: Al₂O₃
Culoare: rosu
Indicele de refractive: 1.762 – 1.770
Caracterul optic: uniaxial negativ
Birefrigenta: +.009,-.005
Luciu: vitros
Gravitatie specifica: 4
Duritate: 9 pe scara Mohs

Este caracteristica lunii iulie, conform astrologilor, prezenta in numeroase scrieri vechi, referiri gasindu-se inclusiv in Biblie ) este o piatra pretioasa de culoare rosie (datorita prezentei ionilor de crom, ceea ce il face mai rar), fiind considerata cea mai valoroasa varietate  din familia corindonului, cu duritate 9 pe scara Mohs (dupa diamant). Varietatile de alta culoare sunt denumite safir si au o paleta difersificata de culori.

Unde se gasesc:

Rubinele sunt exploatate in urmatoarele tari: Myanmar (Burma) in pofida regimului militar totalitar, Thailanda (unde centrul comertului cu acest tip de pietre pretioase este Chantaburi si Bangkok), Sri Lanka (cu rezerve considerabil reduse in ultima vreme), Vietnam, Afganistan, Africa, Groelenda. Pe continentul european s-au gasit rubine doar in Macedonia si au culoarea zmeurii.
In anul 2015 cel mai valoros rubin din lume “Sunrise Ruby” a fost vandut cu suma record de 30,4 milioane de dolari la o licitatie din Geneva, astfel rubinele intrand in categoria pietrelor pretioase cu valoarea de peste 1 milion pe dolari per carata.

Dintre tarile mentionate, Thailanda este recunoscuta la nivel intrenational din punct de vedere al metodelor de taiere si slefuire aplicate asupra rubinelor.
In  ceea  ce   priveste rubinele naturale  perfecte  (culoare,  aspect, lipsa incluziuni),  raritatea  acestora  este principalul factor in determinarea pretului ridicat.

Valoarea rubinului:

Dupa cum ati putut vedea mai sus rubinul a intrat in clasa exclusivista a pietrelor de peste 1 milion de dolari, alaturi de diamante.

Culoarea are cel mai mare impact asupra valorii rubinului, prin definitie rubinele sunt pietre pretioase ce pot avea o culoare de roz pana la rosu ale mineralui corindon, in timp ce toate celelalte culori ale corindonului sunt considerate safire. Exista unele controverse in industria bijuteriilor in ceea ce priveste clasificarea rubinelor si a safirelor roz. Standardul GIA spune ca o piatra este safir sau rubin in functie de culoarea dominanta, daca este rosu atunci este considerat rubin, altfel safir roz. Cea mai dorita culoare de rubin este cea rosie vibranta, vie, foarte saturata pana la o culoare rosie cu nuanta purpuriu subtila. Această culoare este adesea catalogata ca „sangele de porumbel” si este foarte rara si extrem de valoroasa.

Claritatea este un alt atribut care joaca un rol semnificativ în determinarea valorii rubinului. Claritatea se refera la defectele interne sau incluziunile pe care le are un rubin. Aproape fiecare rubin are incluziuni dar tipul, cantitatea, plasarea si vizibilitatea acestor incluziuni vor determina claritatea si valoarea unui rubin. Exista o excepție majora de la aceasta regula, unele rubine au incluziuni minerale lungi si subtiri care se intersecteaza pentru a forma o stea. Acest efect, numit asterism, poate crea o piatra atragatoare din punct de vedere vizual, care de fapt valoreaza mai mult in valoare.

Taietura, poate avea un impact semificativ asupra aspectului rubinului. O taietura de inalta calitate poate reduce aspectul incluziunilor iar o imbunatatire vizuala a aspectului va creste valoarea acestuia.

Un alt aspect major ce influenteaza valoarea sunt tratamentele, acestea vor fi discutate mai pe larg in capitolul „Tratamente”.

Rubinele stea:

Corindonul se formeaza in mod obisnuit in calcar bogat in argila, in special în faza de metamorfism a rocii (atunci cand roca se schimba). Pe masura ce aceste cristale de corindon (care sunt oxid de aluminiu pur) cresc, incep sa incorporeze atomi de titan. Pe masura ce cristalul se raceste, acesti atomi de titan se leaga cu atomii de oxigen si formeaza un ac minuscul (cristale de rutil, acum oxid de titan) in cadrul viitoarei pietre pretioase. Aceste cristale de rutil sunt obligate sa se alinieze între ele prin cresterea corindonului formand seturi de cristale paralele.
In rubine si safire, aceste benzi paralele formate din incluziuni de rutil, situate orizontal la 120 de grade una de cealalta, se intersecteaza intre ele formand o stea.

Tratamente:

• Termic fara aditivi
• Termic cu aditivi (borax)
• Termic cu sticla speciala
• Termic cu beriliu (difuzie)

Tratamentul clasic (fara aditivi) este folosit pentru a imbunatatii culoarea si claritatea pietrei, cel cu borax „vindeca” fracturile prezente in piatra, cel cu sticla este folosit in special la rubinele de calitate slaba pentru a umple fracturile din piatra, iar cel cu beriliu poate imbunatatii culoarea pietrei, acesta din urma este foarte greu de identificat.
Din punct de vedere al valorii pietrei, fiecare tratament scade valoarea in raport cu o piatra identica dar netratata. Asadar tratamentul fara aditivi este cel mai acceptat tratament si are cel mai mic impact asupra valorii pietrei urmat de cel cu borax apoi cel cu beriliu si la coada este cel cu sticla speciala.
In Romania sunt rare cazurile in care tratamentul este dezvaluit cumparatorului, cel putin din punct de vedere etic acesta trebuie dezvaluit.
In functie de tratament valoarea unui rubin poate scadea cu pana la 95%, fata de unul netratat.

Rubine sintetice si imitatii:

Rubinele sintetice exista de mai mult de 100 de ani, deci o bijuterie veche nu este o garantie ca rubinul este natural. Exista mai multe procedee de creare a rubinelor sintetice: flame fusion, flux grouth sau Czochralski process.

Imitatiile pot fi din sticla, spinel natural sau sintetic, granat, etc..

Halitul (sarea gema), atunci cand este zdrobit în boabe mici este perfect potrivit pentru a fi folosit ca si condiment alimentar. Acesta are un gust sarat pe care cei mai multi oameni il gasesc placut. Se dizolva rapid si usor, permitand aroma sa se raspandeasca prin mancare. Este moale, asa ca, dacă unii nu se dizolva aceasta nu ne va deteriora dintii. Nici un alt mineral are proprietati fizice, care sunt mai potrivite pentru această utilizare.

Aurul este un mineral potrivit pentru utilizarea în bijuterii, acesta poate fi usor de modelat într-o bijuterie.
Aurul are o culoare galbena placuta de catre oameni, un luciu luminos care nu pierde, greutatea sa specifica ridicata ofera o senzatie placuta, care este preferata de cei mai multi oameni comparativ cu metalele usoare.

Alte metale pot fi folosite pentru a face bijuterii, dar aceste proprietati fac din aur un favorit. Unii oameni ar putea adauga ca raritatea și valoarea aurului sunt doua proprietati suplimentare, care il fac dorit pentru bijuterii. Cu toate acestea, raritate nu este o proprietate iar valoarea sa este determinata de cerere și oferta.

• Informatii diamant
• Diamantele in societate
• Unde se gasesc
• Tipuri de diamante
• Cei 4 C
• Simulante si imitatii

Informatii diamant:

Este fara dubiu cea mai populara piatra pretioasa din lume, in care s-a investit cel mai mare efort financiar de exploatare si taiere.
Din punct de vedere chimic este format din carbon pur si se cristalizeaza in sistemul cubic.
Inca din antichitate era cunoscuta duritatea diamantului, acestuia fiindu-i atribuite diferite denumiri, toate sinonime cu duritatea.
Pe scara Mohs are duritatea 10 fiind urmat de moissanit (duritatea 9.25) si de corindon (safire si rubine), duritatea 9.
De notat este faptul ca moissanit-ul este un mineral rar ce a fost sintetizat in laborator iar in toate bijuteriile cu aceasta piatra se gaseste varianta sintetica.
O alta caracteristica importanta a diamantului este dispersia relativ ridicata, 044, ce face ca lumina sa fie separata in culorile curubelului, de aceea vedem sclipiri multicolore atunci ne uitam la un diamant.

Diamantele in societate:

Diamantele, sunt prezente inca din cele mai vechi timpuri in viata cotidiana, mentionate in scrieri budiste, muzeul British Museum din Londra gazduieste o statuie din bronz care are incrustate 2 diamante neslefuite (ochii) pentru a privi trecatori, sunt scrise versuri despre diamante, persoanele nascute in luna aprilie au specifica aceasta piatra pretioasa iar majoritatea inelelor de logodna contin diamante.

Se considera ca diamantele au proprietati de vindicare in afectiuni cerebrale, asigura claritatea mintii, echilibru si putere interioara.

Unde se gasesc:

Diamantele se extrag in tari precum Africa de Sud, Botswana, Rusia, Angola, Namibia, Australia si Republica Democratica Congo, insa acelasi timp,  comertul cu diamante reprezinta 8% din exporturile Belgiei, iar centre de prelucrare a acestora sunt New York, India, Antwerp, Tel Aviv.

In 1905, la o mina din Africa de Sud a fost gasit celebrul diamant Cullinan, cu 3.106 carate (621,2 grame), iar in anul 2010, un diamant de culoare roz, a fost vandut la o licitatie din Geneva cu o suma record de 46 milioane dolari.

Tipuri de diamante:

Diamantele pot fi imparite dupa „culoare” in 2 categorii: incolore si colorate (fancy).

Cele incolore sunt clasificate pe o scara de la D (incolore fara nuanta) la Z (galben/maro deschis).

Cele colorate sunt foarte rare, doar o carata din 10000 reprezinta un diamant natural colorat.
Acestea folosesc un alt sistem pentru evaluarea culorii si fata de diamantele incolore unde lipsa culorii creste valoarea diamantului, in cazul celor colorate este exact invers, cu cat culoarea este mai saturata fara a se inchide cu atat sunt mai valoroase.

Dintre toate diamantele colorate: albastre, rosii, roz, verde, mov, oranj, maronii sau galbene, cele din urma sunt cele mai comune, 60% din diamantele colorate sunt galbene, dar acest lucru nu le face mai putin rare.

Diamantelor colorate li se adauga prefixul/sufixul: fancy
Scara diamantelor colorate: diamant fancy deschis, diamant fancy, diamant fancy intens, diamant fancy vivid, diamant fancy deep (culoare foarte saturata).

O alta impartire mai este facuta dupa structura diamantului:

Avem diamante de tip Ia: acest tip contine impuritari grupate de nitrogen.
Aproximativ 95% din diamantele naturale sunt de acest tip si sunt aproape incolore pana la galben sau maro deschis.

Tipul Ib este asemanantor tipului Ia doar ca atomii de nitrogen sunt izolati unii de altii.

Tipul IIa: acestea nu contin o cantitate masurabila de nitrogen sau boron si sunt de obicei incolore dar pot fi si maroniu, gri, galben sau roz deschis.

Tipul IIb: acest tip contine boron, acesta este responsabil pentru culoarea albastra sau gri-albastra a diamantelor.

Determinarea tipului de diamant este important deoarece poate fi in indiciu in identificarea diamantului, daca este natural sau sintetc.
Majoritatea instrumentelor de identificare a diamantelor sintetice se bazeaza pe aceste tipuri.

Cei 4 C:

Diamantele sunt evaluate pe baza celor 4 atribute definite de GIA in anii 50.
Culoarea, greutatea (catatul), taietura (cut) si claritatea.
In cazul diamantelor colorate, culoarea este cel mai important atribut.

Simulante si imitatii:

Imitatiile pot fi pietre naturale sau pietre man made.
Pietre naturale: safir alb, zircon natural, topaz, cuart
Pietre man made: cubic zirconia, YAG, GGG, rutil, spinel, moissianit

Cele mai populare imitatii sunt cubic zirconia si moissianit-ul.
Exista diferite procedee pentru identificare in cazul CZ-ului: metoda liniei sau punctului in cazul pietrelor taiate rotund (briliant), este incolor fara nuante, marginile fatetelor sunt rotunjite etc..
In cazul moissanit-ului: dubla refractie (dublarea fatetelor pavilionului privit printr-o fateta a coroanei, alta decat tabla coroanei), fluorescenta, incluziuni specifice moisanit-ului.

Diamantul sintetic: in ultimii ani s-au facut progrese importante privind culoarea si marimea diamantelor man made.
Exista 2 procedee de creare a diamantelor sintetice: CVS si HPHT.
Fiecare dintre cele 2 proceduri poate creea indicii ce pot ajuta in identificarea acestora insa necesita pregatire de specialitate si instrumente gemologice.

Raritate este o alta caracteristica care da valoare unei piatre pretioase, cum ar fi rubinul, smaraldul, alexandritul etc….

Diferentele dintre pietrele pretioase si cele fine (semipretioase):

Din punct de vedere istoric, gemele au fost clasificate in pietre pretioase si pietre fine (semipretioase). Pentru ca o astfel de definiție se poate schimba in timp si variaza în functie de cultura, a fost întotdeauna un lucru dificil de a determina care sunt pietre pretioase.
In utilizarea moderna, pietrele pretioase sunt diamantul, rubinul, safirul si smaraldul iar toate celelalte pietre fiind semipretioase. Distinctia reflecta raritatea pietrelor respective din cele mai vechi timpuri, precum si calitatea acestora: toate sunt transparente cu o culoare fina in formele cele mai pure, cu exceptia diamantului incolor. Alte pietre sunt clasificate în funcție de culoarea lor, transparenta si duritate.
Pana la descoperirile de ametist din Brazilia, în secolul al 19-lea, acesta a fost considerat o piatra pretioasa chiar din Grecia antica.
Chiar si în ultimul secol anumite pietre cum ar fi acvamarinul sau peridotul au fost populare si prin urmare au fost considerate pietre pretioase.

Distinctia traditionala nu reflectă in mod necesar valorile moderne, de exemplu, in timp ce granate sunt relativ ieftine, un granat verde numit tsavorit poate fi mult mai valoros decât un smarald de calitate medie. Utilizarea termenilor „pretios” si „semipretios” intr-un context comercial este înselatoare, pentru ca implica din start ca anumite pietre sunt mai valoroase decat altele, ceea ce nu este cazul.
In zilele noastre o astfel de distincție nu se mai face in comert. Multe pietre pretioase sunt folosite in cele mai scumpe bijuterii, in functie de numele designerului, tendintele modei, oferta de pe piata, tratamente, etc. Cu toate acestea diamantele, rubinele, safirele si smaraldele inca mai au o reputatie care depaseste pe cele ale altor pietre pretioase.

Valoarea pietrelor:

Probabil v-ati intrebat de ce o piatra care arata similar cu alta, este mai scumpa ?!
Exista factori care determina valoarea unei pietre si este important sa intelegem aceste informatii.
Nu exista nici un sistem de clasificare universal acceptat pentru pietre pretioase. Diamantele sunt clasificate cu ajutorul unui sistem dezvoltat de o companie numita Gemological Institute of America (GIA) la inceputul anilor 1950. Istoric toate gemele (pietrele pretioase si fine) au fost gradate folosind ochiul liber, ceea ce se mai intampla si in prezent.
Exista un sistem denumit „cei patru C” (culoare, taietura (cut), claritate și carate), care a fost introdus pentru a ajuta oamenii sa inteleaga factorii utilizati pentru a clasifica un diamant. Cu unele modificari aceste categorii pot fi, de asemenea, utile si in intelegerea si clasificarea tuturor gemelor. Cele patru criterii au o greutate diferita in estimarea valorii unui diamant fara de o piatra colorata.
Diamantele sunt menite sa scanteie si sa straluceasca iar pentru a descompune lumina in diferite culori (dispersie) este nevoie de o taietura optima.  In forma bruta de cristal, un diamant se va face nici unul dintre aceste lucruri, este nevoie de prelucrarea lui iar acest lucru se numeste „fatetare/taietura (cut)”. In gemele care au culori, inclusiv diamantele colorate, puritatea pietrei si frumusetea culorii sunt factorii principali care determina calitatea si drept urmare pretul.
De exemplu, un rubin brut, netratat si netaiat nu arata foarte pretios iar valoarea sa este mult mai mica decat unul taiat si lustruit. Odata ce piatra a fost prelucrata puteti vedea, în general, impuritatile continute in ea, care adauga (un exemplu este granatul demantoid cu incluziuni de crisotil (azbest) ) sau ia din valoarea totala a acesteia. In cazul în care are o multime de crapaturi in piatra (fracture interne), scade valoarea deoarece nu mai este pe deplin transparenta. Un rubin cu mai putine incluziuni si fracturi va fi mai transparenta iar culorile sale vor fi mai stralucitoare, astfel fiind mai valoros si mult mai scump.

Forma pietrelor:

Cele mai multe pietre pe care le vedeti în bijuteriile moderne au fost taiate si lustruite. Cateva pietre sunt folosite la bijuterii si in forma lor naturala bruta sau usor prelucrata dar cele mai multe sunt insa taiate si lustruite.
Sunt doua clasificări principale: pietre taiate in forma de dom, pietre netede, denumite cabochon si pietre care sunt taiate cu o mașina de fatetare prin lustruirea unor ferestre mici plate, numite fatete, la intervale regulate si la unghiuri exacte (vezi forma ovala din poza de mai jos).

Pietrele opace cum ar fi opalul, turcoazul, agatul , etc .. sunt de obicei taiate in forma cabochon pentru a arata culoarea sau de propietarile suprafetei pietrei ca în opalului sau safirului tip stea. Aceste pietre sunt în general doar lustruite .

Taierea si fatetarea pietrelor:

Petrele transparente sunt in mod normal fatetate, o metoda care prezinta proprietatile optice ale pietrei. Acest lucru este perceput de catre privitor ca stralucire. Exista mai multe forme utilizate pentru pietre fatetate, acestea trebuie sa fie taiate la unghiuri corespunzatoare care variaza în funcție de proprietatile optice ale pietrei. Daca unghiurile sunt prea abrupte sau prea superficiale, lumina va trece prin piatra si nu se va reflectata înapoi catre privitor iar prin urmare valorea dar si frumusetea va scadea.

In poza de mai sus in stanga puteti vedea un spinel a carui taietura este superficiala iar unghiurile sunt prea abrupte, din aceasta cauza lumina care intra in centrul pietrei nu este reflectata inapoi. Motivul acestei taieturi nu foarte bune este incercarea de maximizare a dimensiunilor si greutatii in detrimentul calitatii taieturii. In stanga este un apatit verde cu o taietura excelenta, fatetele acestuia reflecta lumina inapoi si face ca piatra sa straluceasca si in centru.

Culoarea pietrelor:

Culoarea oricarui material se datoreaza luminii in sine. Lumina zilei, de multe ori numita lumina neutra sau alba este defapt alcatuita din toate culorile spectrului luminos. Atunci cand lumina „loveste” un mineral, cea mai mare parte a luminii este absorbita în timp ce o cantitate mai mica de o anumita frecventa sau lungime de unda este reflectata. Partea care se reflecta ajunge la ochi drept culoarea perceputa. Un rubin apare de culoare rosie deoarece absoarbe toate celelalte culori din lumina (verde si albastru) in timp ce reflecta rosul. Acelasi mineral poate prezenta culori diferite, de exemplu, un rubin si un safir au aceeași compozitie chimica ( ambele sunt din familia corindon – un mineral cristalin dur format din oxid de aluminiu), dar pot prezinta culori diferite. Acelasi tip de piatra poate fi gasita in mai multe culori diferite: safirele arata diferite nuante de albastru si roz iar „safirele fancy” reprezinta o gama întreaga de alte culori, de la galben la portocaliu – roz.
Fara a nu intra prea mult in detalii, aceasta diferenta de culoare se bazează pe structura atomica a pietrei. Desi pietre din aceiasi familie au aceeasi compozitie chimica, ele nu sunt identice. Cateodata un atom este inlocuit cu un atom complet diferit ( este de ajuns si unul dintr-un milion de atomi ). Aceste asa-numite „impuritati” sunt suficiente pentru a absorbi anumite culori si a lasa celelalte culori neafectate astfel infatisand o varietate de culori, de  exemplu: berilul care este incolor  in forma sa pura devine smarald cu impuritati de crom dar daca adaugam mangan în loc de crom, berilul devine roz adica morganit iar cu fier devine acvamarin.
Unele tratamente aplicate pietrelor profita de faptul ca aceste impuritati pot fi „manipulate” schimband astfel culoarea acestora cu toate ca unele culori ale pietrelor tratate se gasesc si in natura. Prin aplicarea unui tratament unei pietre se intelege ca aceasta a fost incalzita (cu adaugarea sau nu a altor elemente), iradiata, ceruita etc.
Gemele sunt adesea tratate pentru a îmbunatati culoarea sau claritatea piatrei. In functie de tipul si amploarea tratamentului acestea pot afecta valoarea pietrei.

Mineral: Crisoberil

• Formula chimica: BeAl₂O₄
• Culoare: verde cu tenta albastra la lumina naturala si rosu cu tenta mov la lumina incandescenta
• Indicele de refractive: 1.746 – 1.755
• Caracterul optic: biaxial pozitiv
• Birefrigenta: 0.008 – 0.010
• Luciu: vitros
• Gravitatie specifica: 3.73
• Duritate: 8.5 pe scara Mohs

Informatii generale:

Alexandritul fost descoperit in anul 1834 in minele de smarald in zona muntilor Ural din Rusia. Initial s-a crezut ca este smarald dar mai tarziu a fost identificat cromul in structura mineralului si faptul ca este o varietate a mineralului crisoberil dar care isi schimba culoarea. Depozitul a continuat să fie exploatat timp de peste 60 de ani si a produs atat smaralde cat si alexandrite pana la începutul secolului. Alexander Fersman, un gemmologist rus, a remarcat faptul ca 2.000 de kilograme de alexandrit brut au fost extrase in comparatie cu 20.000 de kilograme de smaralde brute. Acest depozit a fost singura sursa de alexandrit timp de multi ani, iar pietrele rusesti au stabilit standardul de pret si al schimbarii de culoare pentru aceasta piatra pretioasa extrem de rara si valoroasa, insa descoperirea alexandritului brazilian de calitate în 1987 a schimbat acest lucru. In timp ce pietrele rusesti afisaza o nuanta verde mai buna la lumina zilei, multi experti sunt de acord că nuantele de rosu violet ale pietrelor braziliene sunt clar superioare.

Astazi insa nu mai exista aproape nici o productie de material rusesc si aproape toate pietrele rusesti originale sunt in muzee sau colectii particulare. Chiar si în Rusia cea mai mare parte a alexandritului vandut astazi este probabil din alte depozite din afara Rusiei. Ocazional insa, cateva cristale de calitate scazuta sau foarte mici care se presupun ca sunt pietrele rusesti apar pe piata, dar acestea sunt nesemnificative in comparatie cu productia de alexandrit din alte tari. Dintr-o perspectiva istorica, pietrele rusesti atrag întotdeauna cel mai mare interes si preturile cele mai mari, dar din punct de vedere gemologic nu este clar cum se compara celebrul alexandrit din Rusia cu pietrele fine din Brazilia, Africa sau India.

Alexandritul este acea varietate de chrisoberil care prezinta o schimbare a culorii datorita sursei de lumina sub care se observa piatra. Crisoberilul este deja o piatra pretioasa rara, gasita in cateva localitati din lume si doar un procent foarte mic de crisoberil arata o schimbare de culoare.
Alexandritul de calitate superioara este foarte rar si mai putin frecvent în bijuteriile moderne deoarece nu este disponibil si pentru ca este prea scump pentru publicul larg pentru a cumpara. Chiar si pietrele mai mici si de calitate mai slaba sunt scumpe si oferta este foarte redusa. Alexandritul a fost utilizat in bijuterii antice iar pietre mai mici au fost folosite ocazional in cele din epoca victoriana din Anglia. Aceste cateva pietre care sunt produse in prezent sunt de obicei cautate de colectionari sau montate in bijuteriile speciale de designer.

Alexandritul sintetic si imitatiile lui:

Pentru a putea diferentia un alexandrit natural de unul sintetic necesita cunostinte si experienta dar cele mai multe imitatii sunt usor de recunoscut. Doi factori pot oferii indicii despre natura pietrei: marimea si claritatea. Alexandritele mari si curate (fara incluziuni) sunt foarte rare in natura, drept urmare cand va este oferita o piatra de acest gen pentru o suma mica (de la 1 si pana la 10000 Ron) aproape sigur este sintetica sau imitatie, bineinteles exista o sansa mica ca acea piatra sa fie intradevar naturala dar pentru a fi siguri aceasta trebuie dusa la un expert sau la un laborator.

Cele mai multe pietre sintetice de alexandrit sunt defapt corindon sintetic (rubinul si safirul fac parte din mineralul corindon)  cu continut de vanadium, acesta produce efectul de „color change”. Aceste pietre prezinta un schimb de culoare mov albastrui – violet care, cu toate ca este atractiva nu arata ca un alexandrit pentru ca nu prezinta in nici un moment culoarea verde. Pentru identificare se verifica indexul de refractie a pietrei si poate contine bule de gaz.

Prin metoda „flux grown” si „Czochralski” se pot obtine alexandrite sintetice care au proprietati identice cu cele naturale dar pot contine incluziuni ce le pot diferentia, cum ar fi: striatii curbate, culoarea albastruie a pietrei la lumina naturala in cazut metodei „Czochralski” sau particule in forma de pene lasate in urma procesului „flux grown”. Alexandritele create cu metoda din urma sunt mai greu de identificat deoarece pietrele pot contine incluziuni ce pot fi confundate cu cele naturale.