O piatra pretioasa sau fina (semipretioasa) este o bucata de mineral, care odata ce a fost fatetata si lustruita este folosite pentru a face bijuterii sau alte podoabe. Exista mai multe pietre si materiale organice care nu sunt minerale, cum ar fi Lapis Lazuli sau Chihlimbar, ce sunt utilizate in bijuterii  si prin urmare sunt adesea considerate geme.
Cele mai multe pietre pretioase folosite în bijuterii au o duritate mare dar si unele minerale mai moi sunt folosite  din cauza stralucirii lor sau a altor proprietati fizice, ceea ce inseamna ca au o valoare estetica.

Raritate este o alta caracteristica care da valoare unei piatre pretioase, cum ar fi rubinul, smaraldul, alexandritul etc….

Diferentele dintre pietrele pretioase si cele fine (semipretioase):

Din punct de vedere istoric, gemele au fost clasificate in pietre pretioase si pietre fine (semipretioase). Pentru ca o astfel de definiție se poate schimba in timp si variaza în functie de cultura, a fost întotdeauna un lucru dificil de a determina care sunt pietre pretioase.
In utilizarea moderna, pietrele pretioase sunt diamantul, rubinul, safirul si smaraldul iar toate celelalte pietre fiind semipretioase. Distinctia reflecta raritatea pietrelor respective din cele mai vechi timpuri, precum si calitatea acestora: toate sunt transparente cu o culoare fina in formele cele mai pure, cu exceptia diamantului incolor. Alte pietre sunt clasificate în funcție de culoarea lor, transparenta si duritate.
Pana la descoperirile de ametist din Brazilia, în secolul al 19-lea, acesta a fost considerat o piatra pretioasa chiar din Grecia antica.
Chiar si în ultimul secol anumite pietre cum ar fi acvamarinul sau peridotul au fost populare si prin urmare au fost considerate pietre pretioase.

Distinctia traditionala nu reflectă in mod necesar valorile moderne, de exemplu, in timp ce granate sunt relativ ieftine, un granat verde numit tsavorit poate fi mult mai valoros decât un smarald de calitate medie. Utilizarea termenilor „pretios” si „semipretios” intr-un context comercial este înselatoare, pentru ca implica din start ca anumite pietre sunt mai valoroase decat altele, ceea ce nu este cazul.
In zilele noastre o astfel de distincție nu se mai face in comert. Multe pietre pretioase sunt folosite in cele mai scumpe bijuterii, in functie de numele designerului, tendintele modei, oferta de pe piata, tratamente, etc. Cu toate acestea diamantele, rubinele, safirele si smaraldele inca mai au o reputatie care depaseste pe cele ale altor pietre pretioase.

Valoarea pietrelor:

Probabil v-ati intrebat de ce o piatra care arata similar cu alta, este mai scumpa ?!
Exista factori care determina valoarea unei pietre si este important sa intelegem aceste informatii.
Nu exista nici un sistem de clasificare universal acceptat pentru pietre pretioase. Diamantele sunt clasificate cu ajutorul unui sistem dezvoltat de o companie numita Gemological Institute of America (GIA) la inceputul anilor 1950. Istoric toate gemele (pietrele pretioase si fine) au fost gradate folosind ochiul liber, ceea ce se mai intampla si in prezent.
Exista un sistem denumit „cei patru C” (culoare, taietura (cut), claritate și carate), care a fost introdus pentru a ajuta oamenii sa inteleaga factorii utilizati pentru a clasifica un diamant. Cu unele modificari aceste categorii pot fi, de asemenea, utile si in intelegerea si clasificarea tuturor gemelor. Cele patru criterii au o greutate diferita in estimarea valorii unui diamant fara de o piatra colorata.
Diamantele sunt menite sa scanteie si sa straluceasca iar pentru a descompune lumina in diferite culori (dispersie) este nevoie de o taietura optima.  In forma bruta de cristal, un diamant se va face nici unul dintre aceste lucruri, este nevoie de prelucrarea lui iar acest lucru se numeste „fatetare/taietura (cut)”. In gemele care au culori, inclusiv diamantele colorate, puritatea pietrei si frumusetea culorii sunt factorii principali care determina calitatea si drept urmare pretul.
De exemplu, un rubin brut, netratat si netaiat nu arata foarte pretios iar valoarea sa este mult mai mica decat unul taiat si lustruit. Odata ce piatra a fost prelucrata puteti vedea, în general, impuritatile continute in ea, care adauga (un exemplu este granatul demantoid cu incluziuni de crisotil (azbest) ) sau ia din valoarea totala a acesteia. In cazul în care are o multime de crapaturi in piatra (fracture interne), scade valoarea deoarece nu mai este pe deplin transparenta. Un rubin cu mai putine incluziuni si fracturi va fi mai transparenta iar culorile sale vor fi mai stralucitoare, astfel fiind mai valoros si mult mai scump.

Forma pietrelor:

Cele mai multe pietre pe care le vedeti în bijuteriile moderne au fost taiate si lustruite. Cateva pietre sunt folosite la bijuterii si in forma lor naturala bruta sau usor prelucrata dar cele mai multe sunt insa taiate si lustruite.
Sunt doua clasificări principale: pietre taiate in forma de dom, pietre netede, denumite cabochon si pietre care sunt taiate cu o mașina de fatetare prin lustruirea unor ferestre mici plate, numite fatete, la intervale regulate si la unghiuri exacte (vezi forma ovala din poza de mai jos).

Pietrele opace cum ar fi opalul, turcoazul, agatul , etc .. sunt de obicei taiate in forma cabochon pentru a arata culoarea sau de propietarile suprafetei pietrei ca în opalului sau safirului tip stea. Aceste pietre sunt în general doar lustruite .

Taierea si fatetarea pietrelor:

Petrele transparente sunt in mod normal fatetate, o metoda care prezinta proprietatile optice ale pietrei. Acest lucru este perceput de catre privitor ca stralucire. Exista mai multe forme utilizate pentru pietre fatetate, acestea trebuie sa fie taiate la unghiuri corespunzatoare care variaza în funcție de proprietatile optice ale pietrei. Daca unghiurile sunt prea abrupte sau prea superficiale, lumina va trece prin piatra si nu se va reflectata înapoi catre privitor iar prin urmare valorea dar si frumusetea va scadea.

In poza de mai sus in stanga puteti vedea un spinel a carui taietura este superficiala iar unghiurile sunt prea abrupte, din aceasta cauza lumina care intra in centrul pietrei nu este reflectata inapoi. Motivul acestei taieturi nu foarte bune este incercarea de maximizare a dimensiunilor si greutatii in detrimentul calitatii taieturii. In stanga este un apatit verde cu o taietura excelenta, fatetele acestuia reflecta lumina inapoi si face ca piatra sa straluceasca si in centru.

Culoarea pietrelor:

Culoarea oricarui material se datoreaza luminii in sine. Lumina zilei, de multe ori numita lumina neutra sau alba este defapt alcatuita din toate culorile spectrului luminos. Atunci cand lumina „loveste” un mineral, cea mai mare parte a luminii este absorbita în timp ce o cantitate mai mica de o anumita frecventa sau lungime de unda este reflectata. Partea care se reflecta ajunge la ochi drept culoarea perceputa. Un rubin apare de culoare rosie deoarece absoarbe toate celelalte culori din lumina (verde si albastru) in timp ce reflecta rosul. Acelasi mineral poate prezenta culori diferite, de exemplu, un rubin si un safir au aceeași compozitie chimica ( ambele sunt din familia corindon – un mineral cristalin dur format din oxid de aluminiu), dar pot prezinta culori diferite. Acelasi tip de piatra poate fi gasita in mai multe culori diferite: safirele arata diferite nuante de albastru si roz iar „safirele fancy” reprezinta o gama întreaga de alte culori, de la galben la portocaliu – roz.
Fara a nu intra prea mult in detalii, aceasta diferenta de culoare se bazează pe structura atomica a pietrei. Desi pietre din aceiasi familie au aceeasi compozitie chimica, ele nu sunt identice. Cateodata un atom este inlocuit cu un atom complet diferit ( este de ajuns si unul dintr-un milion de atomi ). Aceste asa-numite „impuritati” sunt suficiente pentru a absorbi anumite culori si a lasa celelalte culori neafectate astfel infatisand o varietate de culori, de  exemplu: berilul care este incolor  in forma sa pura devine smarald cu impuritati de crom dar daca adaugam mangan în loc de crom, berilul devine roz adica morganit iar cu fier devine acvamarin.
Unele tratamente aplicate pietrelor profita de faptul ca aceste impuritati pot fi „manipulate” schimband astfel culoarea acestora cu toate ca unele culori ale pietrelor tratate se gasesc si in natura. Prin aplicarea unui tratament unei pietre se intelege ca aceasta a fost incalzita (cu adaugarea sau nu a altor elemente), iradiata, ceruita etc.
Gemele sunt adesea tratate pentru a îmbunatati culoarea sau claritatea piatrei. In functie de tipul si amploarea tratamentului acestea pot afecta valoarea pietrei.